Acordarea chitari clasice online dating

Rated 3.91/5 based on 517 customer reviews

Apasând o coardă asupra unei benzi de metal de pe tastieră se scurtează lungimea de vibrație din coardă și astfel se produce o frecvență mai înaltă de sunet. Curbura tastierei se măsoară prin raza tastierei, care este raza unui cerc ipotetic din care suprafața tastierei constituie un segment.Chitara clasică a lui Torres a devenit standard și de atunci până în ziua de azi a rămas neschimbată.În paralel cu Torres, imigranții germani ajunși în Statele Unite ale Americii, pentru a obține un sunet mai puternic, respectiv un ton mai percusiv decât al chitarei clasice, au început să folosească corzi de oțel, care exercitau o presiune mai mare asupra gâtului și corpului chitarei. E una din gogoriţele mele încă din copilărie, una din cele pe care nu am apucat să le fac, dar am şanse, pentru că, de exemplu, aia cu Michelle Pfeiffer în rol de sclavă sexuală are şanse minime să se întâmple, măcar pentru că am îmbătrânit amândoi şi ne-am căsătorit. Aşa că întreb şi eu: Ce înseamnă o chitară decentă, cât costă şi cam de pe unde poate fi luată. M-am uitat pe net la diverse modele, dimensiuni, mărci, esenţe lemnoase din care sunt făcute, dar desigur că m-am uitat ca mâţa în calendar. Aceasta este plată pe chitara clasică și ușor curbată, pe lățime, pe chitarele acustice și electrice. Tastiera sau griful este o bucată de lemn pe care sunt integrate benzi de metal și reprezintă partea de sus a gâtului.

Chitara cu cinci perechi de corzi a apărut în Italia, acordajul folosit fiind la, re, sol, si, mi, de la coarda groasă spre cea subțire, asemeni acordajului standard folosit în ziua de astăzi pentru primele cinci corzi (a șasea coardă este acordată la aproximativ 82 Hz, nota mi, cu două octave mai jos decât prima coardă).

La chitară se poate cânta folosindu-se exclusiv proprietatea acustică a corpului chitarei (în care se propagă undele sonore create de vibrația corzilor la ciupire) sau folosindu-se un amplificator (potrivit atât la chitare electrice, cât și la cele acustice) ce crește în intensitate și modelează, în funcție de preferințele chitaristului, semnalul captat de dozele electromagnetice montate în apropierea corzilor. Se consideră că harpa a apărut când s-a remarcat muzicalitatea coardei din arcul de vânătoare; cea mai veche harpă cunoscută în lume este cea a reginei sumeriene Șub-Ad, cu 11 corzi (Ur, Irakul de astăzi, 2500 î. Pasul esențial a fost lărgirea unghiului format de cutia de rezonanță (corpul instrumentului) aproape de 180°, pentru a facilita apăsarea corzilor pe tastieră. Instrumentul poate fi văzut la Muzeul Arheologic din Cairo.

În acest caz se pune mare accent pe doze, componentele care captează vibrațiile coardelor. Este prevăzut ca și chitara "rece" cu cordar si înălțător (reglabil). Instalația electrică se află în interiorul corpului, iar butoanele de reglaj sunt în afară.

În acea perioadă, gâtul chitarelor avea rareori mai mult de opt taste (restul erau montate, ca și la chitara modernă, deasupra corpului), dar ulterior s-au construit chitare cu zece, douăsprezece și uneori mai multe taste libere.

Italienii au condus mai departe dezvoltarea acestui instrument, în secolul al XVII-lea adăugând încă o pereche de corzi la cele cinci existente.

Leave a Reply